Lacul lui Eminescu!

Plutea o barca lin pe valuri 

Sub bolta mare inspre maluri 

Pe drumul lin si plin de nuferi

Pe drumul lin si parca sufar .

Inghet in fiecare iarna 

Si ma trezesc spre primavara 

Si adorm toamna tirziu

Si visez vara pustiu 

Dar sa vezi de cum ma scol

Vad perechile cu flori 

Si mai vad fete iubite 

Cu garoafe si fundite

Printe trestia tufoasa 

Eu mereu ii urmaresc

Ca sa vad cit de duioasa 

Este ruga de poet.

De poetul ce astepta 

In suspin iubita lui 

Ca pe mine cum innoata
Nuferii cu galbeni pui.

Am vazut toamna devreme 

Cum poetul suspina 

Astepindu-si drag ursita
Dar ea nu si nu venea 

De atunci pina-n vecie 

Eu mereu ,mereu astept 

Poate va veni ursita
Pentru dragostea de poet.