Lumea mea
Poetul este o pasăre rănită care îşi cată alinare în versurile sale.
joi, 13 februarie 2014
marți, 11 februarie 2014
Patria , poetul si balada
Lui Dumitru Matcovschi .
In lumea vesnica , pustie
Pintre tarimuri si ruine,
Pin viata cruda si pustie
A aparut un fir de vie
Un firicel de poama alba
Ca soarele-n pustie toamna
Un firicel de poama roza
Ca gustul dulce ca lui proza
A fost el soarele si luna.
A fost si codru si cununa
A fost si-o pasare maiastra
A fost o fericire a nostra .
Pe vesnicia lui cuvintul,
Va deveni poteca-n ginduri
Va deveni si-o calauza
Ce ne va ghida , si muza,
Si muza, ne va vizita
Citindui opera de-a sa
Citindui sfatul si indemnul
Citindui viata si misterul
El. Un poet precum o suta.
El. Un miracol sfint cu suflet.
El. Un inger din cer trimis.
El. Si noi un neam unit.
duminică, 2 februarie 2014
Primul sarut.
Februarie iar a venit
Cu mii de clipe nemplinit
Cu dragoste si dorul greu
Cu suferinta si mult mister
A venit ca sa ne vada
Si ca sa ne marturiseasca
Ca a trecut un anisor
De la primul pupusor
A venit sa ne-ntilnesca
Fericiti si plini de viata
Iubitori si mititei
Plini de viata , frumuseii
Dar ea sa dezamagit
Ca mpreuna nu ne-am gasit,Ce-a gasit la departare .
Plini de durere si rabdare
Ne-a gasit in separare
Unul cu iubire
Alta cu rabdare
Cu mii de clipe nemplinit
Cu dragoste si dorul greu
Cu suferinta si mult mister
A venit ca sa ne vada
Si ca sa ne marturiseasca
Ca a trecut un anisor
De la primul pupusor
A venit sa ne-ntilnesca
Fericiti si plini de viata
Iubitori si mititei
Plini de viata , frumuseii
Dar ea sa dezamagit
Ca mpreuna nu ne-am gasit,Ce-a gasit la departare .
Plini de durere si rabdare
Ne-a gasit in separare
Unul cu iubire
Alta cu rabdare
Abonați-vă la:
Postări (Atom)