Cine sunt eu ?

Sunt aşa zile în care nu mă mai simt eu. Sunt doar un morman de carne şi oase puse la un loc, de parcă Dumnezeu ar fi uitat să îi insufle şi viaţă creaţiei sale. Astăzi sunt nicicum, niciunde, rătăcesc undeva atârnând de o aţă la capătul lumii. Sunt doar o magazie de amintiri, gânduri şi întrebări cărora încerc să le dau un rost până când, sleită de puteri, cu genunchii zdrobiţi la pământ, le închid mute adânc în mine. Şi nu mai simt nimic. Sunt aşa zile când eu nu mai sunt.
Eu.
Cine sunt eu? 
Un punct minuscul in aceasta lume, ca o stea printre milioane de alte stele. Dar totusi fiecare are viata lui. Pe cat de mica, pe atat de smnificativa. Am si eu povestea mea ca toata lumea Iar cand eu nu voi mai fi o stea acolo , in indepartatul si gigantul univers va straluci pentru mine,in amintirea mea, pierduta printre mii de alte stele. Eu sunt o fiinta, un om cu sentimente. Un om care incearca sa-si croiasca un drum in viata, un om care incearca sa-i dea vietii rost.

Sunt un suflet printre milioane de alte suflete ,caruia ii place viata. Pentru a putea duce o viata plina de bucurie si fericire este nevoie sa ne cunoastem, sa ne intelegem, sa ne respectam si sa ne ajutam aproapele, pentru a putea trai impreuna ,fara a ne face rau unul altuia.

Eu incerc sa fiu o fire vesela si optimista,pentru  a putea merge mai departe. Cu totii incercam de mici sa invatam cat mai bine, insa nu doar la scoala trebuie sa invatam, ci ar fi foarte bine sa invatam si din propriile noastre greseli, pentru a le evita si a duce o viata plina de fericire. Este bine sa incercam sa fim mai buni unii cu altii, pentru ca in fata lui Dumnezeu suntem diferiti dar egali si pentru ca fiecare sa poata fi mandru sa spuna EU .

P.S : Fii mindru ca existi si nu uita sa te bucuri fiecare zi si sa zimbesti cit mai des. Traieste clipa de partca ar fi ultima. 

Iubirea!

Există cineva care nu s-a întrebat niciodată ce înseamnă sentimentul acesta,care ne copleşeşte uneori,la diferite vârste şi pe care oamenii îl numesc iubire?!Există cineva,oare,care poate afirma că n-a iubit niciodată,care n-a simţit nevoia să-l revadă pe cel drag,fie şi doar pentru o secunda,deşi nu s-au despărţit decât de câteva minute?! Eu sunt una dintre susţinătoarele acestei idei,şi anume că noi,oamenii,devenim ,de-a lungul timpului una cu ceea ce iubim,tocmai pentru că iubirea,acest sentiment minunat ,care ne inundă sufletele,care ne determină să ne purtăm cum nu ne-am fi gândit,care ne ajută să fim mai buni,mai generoşi,mai afectuoşi,mai protectori cu persoana dragă noua,este singura care ne ajută să ne dorim cu ardoare ca zorii zilei să sosească ,pentru că avem la ce să ne raportăm existenţa. Atât iubirea pe care-o primim ,cât şi iubirea pe care o dăruim,ne face să preţuim momentele minunate,să ne dorim repetabilitatea lor,pentru că noi înşine trăim prin ceea ce iubim şi căutăm să ne identificăm cu persoana dragă nouă.Aşadar,nu-i mare mirarea că folosim aceleaşi cuvinte,aceleaşi expresii,că începem să le copiem gesturile. Noi,oamenii, căutăm persoane compatibile cu noi,persoane care ne corespund din anumite puncte de vedere,persoane care să ne fie alături nu doar la bucurii,ci şi la suferinţe,la neîmpliniri….Atunci când cel drag nouă ne dezamăgeşte,când simţim că n-a fost decât o falsă impresie că suntem iubiţi,că am văzut altceva decât ceea ce exprimă realitatea,tristeţea e mai mult decât copleşitoare,iar în final,ajungem să regretăm că ne-am oferit ataşamentul cuiva care nu ni-l merita,cuiva care doar s-a folosit de noi… Iubirea,da,este un sentiment minunat,iar noi devenim ceea ce iubim,pentru că dragostea poate crea asa -zise marionete,care se mişcă în ritmul dansului său ,ritm pe care doar ea îl poate impune. Fireşte că dragostea apropie oamenii,îi contopeşte într-un singur suflet,într-un singur trup,îi face să uite de ei,să trăiască prin celălalt,generând gânduri frumoase şi emoţii vii.