Iubirea!

Există cineva care nu s-a întrebat niciodată ce înseamnă sentimentul acesta,care ne copleşeşte uneori,la diferite vârste şi pe care oamenii îl numesc iubire?!Există cineva,oare,care poate afirma că n-a iubit niciodată,care n-a simţit nevoia să-l revadă pe cel drag,fie şi doar pentru o secunda,deşi nu s-au despărţit decât de câteva minute?! Eu sunt una dintre susţinătoarele acestei idei,şi anume că noi,oamenii,devenim ,de-a lungul timpului una cu ceea ce iubim,tocmai pentru că iubirea,acest sentiment minunat ,care ne inundă sufletele,care ne determină să ne purtăm cum nu ne-am fi gândit,care ne ajută să fim mai buni,mai generoşi,mai afectuoşi,mai protectori cu persoana dragă noua,este singura care ne ajută să ne dorim cu ardoare ca zorii zilei să sosească ,pentru că avem la ce să ne raportăm existenţa. Atât iubirea pe care-o primim ,cât şi iubirea pe care o dăruim,ne face să preţuim momentele minunate,să ne dorim repetabilitatea lor,pentru că noi înşine trăim prin ceea ce iubim şi căutăm să ne identificăm cu persoana dragă nouă.Aşadar,nu-i mare mirarea că folosim aceleaşi cuvinte,aceleaşi expresii,că începem să le copiem gesturile. Noi,oamenii, căutăm persoane compatibile cu noi,persoane care ne corespund din anumite puncte de vedere,persoane care să ne fie alături nu doar la bucurii,ci şi la suferinţe,la neîmpliniri….Atunci când cel drag nouă ne dezamăgeşte,când simţim că n-a fost decât o falsă impresie că suntem iubiţi,că am văzut altceva decât ceea ce exprimă realitatea,tristeţea e mai mult decât copleşitoare,iar în final,ajungem să regretăm că ne-am oferit ataşamentul cuiva care nu ni-l merita,cuiva care doar s-a folosit de noi… Iubirea,da,este un sentiment minunat,iar noi devenim ceea ce iubim,pentru că dragostea poate crea asa -zise marionete,care se mişcă în ritmul dansului său ,ritm pe care doar ea îl poate impune. Fireşte că dragostea apropie oamenii,îi contopeşte într-un singur suflet,într-un singur trup,îi face să uite de ei,să trăiască prin celălalt,generând gânduri frumoase şi emoţii vii.