Lui Dumitru Matcovschi .
In lumea vesnica , pustie
Pintre tarimuri si ruine,
Pin viata cruda si pustie
A aparut un fir de vie
Un firicel de poama alba
Ca soarele-n pustie toamna
Un firicel de poama roza
Ca gustul dulce ca lui proza
A fost el soarele si luna.
A fost si codru si cununa
A fost si-o pasare maiastra
A fost o fericire a nostra .
Pe vesnicia lui cuvintul,
Va deveni poteca-n ginduri
Va deveni si-o calauza
Ce ne va ghida , si muza,
Si muza, ne va vizita
Citindui opera de-a sa
Citindui sfatul si indemnul
Citindui viata si misterul
El. Un poet precum o suta.
El. Un miracol sfint cu suflet.
El. Un inger din cer trimis.
El. Si noi un neam unit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu